duminică, 28 mai 2017

Consumă PEŞTE – te ajută să te menţii în formă!

Peştele este un aliment de bază care conţine mulţi nutrienţi importanţi printre care un conţinut crescut de iod (necesar pentru buna funcţionare a tiroidei), vitamina B12 (buna funcţionare a sistemului nervos), acizi graşi Omega 3 (reprezintă un tip de grăsime ce ajută la protecţia împotriva afecţiunilor cardiace şi împotriva formării trombilor ce pot cauza infarctul miocardic). În plus, este direct responsabil de roşul natural din obraji.

Aportul insuficient de proteine

Un regim hipoproteic poate cauza efecte neurologice negative pe termen lung la nou-născut, iar la adult se asociază cu afectarea sistemului imun, afectarea funcţiei mucoasei gastrice, influenţează absorbţia şi facilitează invazia bacteriană la nivelul tractului digestiv; pot apare efecte adverse la nivel renal şi un deficit de vitamina B2 şi B12, de minerale şi în special calciu, susţine Diana Sîrbu, nutriţionist şi dietetician Natur House (www.natur-house.ro).
Există 2 forme severe ale aportului insuficient de proteine: marasmul (apare ca urmare a unui deficit protein caloric) şi kwashiorkor
(apare ca urmare a aportului insuficient de proteine cantitativ şi calitativ). Aceste forme se caracterizează prin urmatoarele semne clinice şi paraclinice: greutate sub 80-90% faţă de greutatea ideală,concentraţie diminuată a albuminelor serice, reducerea paniculului adipos şi catabolismul proteinelor musculare, letargie, astenie, sensibilitate crescută la infecţii, hipotensiune, depigmentarea pielii şi a părului.

Alimentaţie echilibrată

De asemenea, un regim hiperproteic bazat pe peşte exclusiv poate creşte riscul contaminării organismului cu diverse metale grele printre care mercur datorită creşterii poluării industriale a mărilor şi oceanelor. Consumul de peşte cu conţinut crescut de mercur (tonul, peştele spadă) fac ca această toxină să se acumuleze şi să rămână în organism putând afecta sistemul nervos. Tonul conservat este monitorizat în privinţa cantităţii de mercur ca urmare a îngrijorării publice în privinţa acestui aspect. Consumul de peşte crud precum sushi şi sashimi creşte riscul de infectare cu viermi intestinali, peştele fiind gazda intermediară pentru mulţi viermi paraziţi. Peştii graşi precum somonul, scrumbiile, macroul şi heringul trebuie preparaţi şi consumaţi proaspeţi fiindcă se alterează rapid şi pot provoca intoxicaţii digestive şi erupţii cutanate. Majoritatea experţilor în nutriţie recomandă consumul de peste cam de 2-3 ori pe săptămână întrucât avantajele consumului sunt mai mari decât dezavantajele. Printre speciile de peşti pe lista celor pro consum şi cu un conţinut scăzut de mercur se numără somonul, heringul, sardinele, calcanul, codul, menţionează nutriţionist Diana Sîrbu.
Copiii trebuie educaţi de mici în privinţa adoptării unei alimentaţii sănătoase pentru a preveni apariţia multor categorii de boli la vârsta adultă. Având în vedere conţinutul bogat al peştelui în acizi graşi Omega 3, vitamina B12, A, D şi E, iod, seleniu, zinc, fosfor, calciu şi fier ce pot preveni o serie de afecţiuni precum hipogonadismul (amenoree la fete, infantilism sexual la băieţi), erupţie dentară întârziată, cretinism, deficit de vitamina B12 (care se găseşte în cantăţi mari în ficat, rinichi, peşte, muşchi de vită, ou, lapte şi brânză) şi a cărui deficit se manifestă prin afectarea diviziunii celulare în special a celulelor din măduva osoasă prin oprirea sintezei de ADN, anemie megaloblastică (tegumente palide, ameţeală, palpitaţii, dispnee, astenie), tulburări neurologice (sunt cele mai severe forme, se instalează progresiv şi după tratament nu se remit complet. De exemplu, parestezii, scăderea sensibilităţii la nivelul membrelor inferioare, pierderi de memorie, dezorientare până la demenţă), manifestări gastrointestinale (glosita Hunter – limba roşie, netedă, ulcerată) fac din acesta un aliment important pe care ar trebui să-l introducem în dieta noastră.
Metoda cea mai indicată de preparare a peştelui este la cuptor sau la aburi stropit cu puţin ulei şi diverse ierburi aromatice (puţină apă dacă se prepară la cuptor în tavă) alături de diverse legume, în funcţie de preferinţă.

Tipuri de carne

Ca să putem afirma că un anumit tip de carne este mai sănătoasă decât un alt tip ar trebui să ştim de unde provine, în ce mediu s-a dezvoltat pasărea/animalul/peştele, modul în care a fost hrănit, tipul de hrană – dacă a fost îmbogăţită cu hormoni pentru creşterea lor rapidă, gradul de poluare al apei în cazul peştelui.
Pentru a spune că un om are o alimentaţie echilibrată, ar însemna ca acesta să consume diverse tipuri de carne. Atenţie! Importantă este cantitatea (să fie de bun simţ 100-150 g cântărit crud pentru omul sănătos din punct de vedere metabolic şi 200 g pentru peşte), modul de preparare (nu prăjit în ulei) şi modul de asociere (nu cu cartofi prăjiţi, orez, paste, ci este de preferat asocierea lor cu diverse legume gătite sub formă de salate, sotate sau gătite la abur sau la cuptor), subliniază nutriţionist Diana Sîrbu.

*Sursa: csid.ro

Peştele care îţi distruge sănătatea!

În clipa când românul obişnuit merge la cumpărături şi are de gând să îşi ia un peşte, primul lucru care îi vine în minte e pangasiul. E ieftin, nu are oase şi nici nu prea are gust şi miros pregnant de peşte.

Nu e de mirare, deci, că galantarele cu heringi, crapi, hamsii, macrou şi alte specii de peşti sănătoase şomează şi aşteaptă mult şi bine să le vină rândul, mai ales dacă ne gândim la preţul “gustosului” şi accesibilului Pangasius.

Şi, totuşi, dacă ai şti de unde provine acest peşte, te-ai mai încumeta să îl consumi, chiar dacă e aşa de ieftin?

O scurtă documentare privind această specie hibrid de peşte ne arată că provine din apele Vietnamului, mai exact din râul Mekong, pare-se cel mai poluat din cauza numeroaselor fabrici din apropierea acestuia, ale căror deşeuri ajung frecvent în apă.
De fapt, Pangasiusul nu a fost lăsat de mama-natură în aceste ape, ci a fost creat special pentru a supravieţui şi a face treburi "murdare". Mai precis, Pangasiusul este o găselniţă a cercetătorilor chinezi, o încrucişare între mai multe specii de peşte, care are o toleranţă extrem de crescută la toxinele prezente în apa cu pricina şi, mai mult, se hrăneşte cu acestea, în aşa fel încât curăţă apa de toate relele.
Astfel, peştele nu face altceva decât să se hrănească toată viaţa cu toxine, bacterii şi microorganisme, dar şi resturi de peşti morţi, uscaţi şi măcinaţi sub forma unei pudre. Nu degeaba i se mai spune şi peştele sanitar...
Consecinţa? Veţi pune pe masă un produs ce nu merită nici pe departe titulatura de peşte sănătos.
Mai mult decât atât, există zvonuri conform cărora cererea de Pangasius a devenit atât de mare încât s-a apelat la injectarea cu hormoni proveniţi din urină deshidratată, pentru că în urma acestui proces s-a constatat că peştii cresc mai repede şi au carnea mai pufoasă.
Cu toate acestea, autorităţile nici nu infirmă, nici nu confirmă aceste acuzaţii la adresa peştelui insalubru. Rămâne la latitudinea noastră, a consumatorilor, să decidem ce e sau nu adevărat şi ce punem în coşul de cumpărături data viitoare când mergem la supermarket.
Mai jos aveţi un mini-documentar în limba franceză despre modul în care sunt crescuţi aceşti peşti.

*Sursa: csid.ro

*Alte surse despre pangasius:
digi24.ro
libertatea.ro
wikipedia.org