joi, 17 noiembrie 2016

O alta interpretare a basmului romanesc

Vom demonta astazi un mit, si anume ca Fat-Frumos este personajul pozitiv din basmele romanesti, iar Zmeul un ticalos fara pereche. In fapt, asa cum vom vedea imediat, lucrurile stau exact pe dos.

Pentru asta, sa facem mai intai un mic profil psihologic al celor mai importante personaje din basmele romanesti.

Imparatul

E un mos senil si complet incompetent. Singurul merit ca a ajuns imparat e ca a fost primul nascut. Nu e in stare sa aiba grija de fii-sa, prin urmare ma intreb cum mama dracului ar putea avea grija de ditai imparaţia. Nevasta-sa lipseste din peisaj, e subinţeles moarta si l-a lasat cu trei fete care sigur nu-s ale lui, fiindca mosul are vreo 70 de ani si aia mica in jur de saispe. Desi e inconjurat de viziri, dregatori, sfatuitori, cand e sa ia vreo decizie iţi vine sa-l iei la palme: primul individ care-i aduce fata inapoi o primeste de nevasta si mai ia si jumatate de imparaţie. Stramosul sau care a intemeiat dinastia se rasuceste in mormant.

 Fata cea mare si fata cea mijlocie
  
Sunt niste strambaciuni nasoale, plate si complexate, care-si urasc sora mai mica pentru ca e mignona, are fund, ţaţe, e in centrul atenţiei si e aia rapita, ba se mai si marita inaintea lor. Sunt atat de jenante ca nici un zmeu nu le vrea.

Fata cea mica 

E aia rasfaţata, bunaciunea invaţata sa i se faca toate poftele. Mai e si curva de mica. Nici nu vreau sa vorbesc mai mult despre ea, ca ma enervez. 



Fat-Frumos (Fefe

De obicei, e unu’ caruia nu i-a placut cartea: ori print, ori vreun coate-goale. Frumusel si efeminat, metrosexual nativ. Ar fi stat sa frece menta in continuare si sa se ia la tranta prin iarba cu oile, cu fraţii lui sau cu flacaii satului, da’ vrea sa dea lovitura. Si, cand boul de imparat da sfoara-n ţara cu fiica-sa si tronul premiu, normal ca se prezinta primul. Habar n-are cum arata fata imparatului, dar nici nu-l intereseaza prea mult, de fapt vrea imparaţia. Si oricum stie de la tovarasi ca de obicei e rapita bucata familiei, nu carjele alelante doua.

Calul

E singurul personaj pozitiv din toata povestea care merita apreciere. Inainte de episodul cu jaratec zace slab, bubos si rapciugos in grajd, ceea ce arata inca o data ca imparatul e un idiot – nu asa te porţi cu o asemenea comoara. Calul e cel care ii face strategia lui Fat-Frumos, in vorbe puţine si concise. Nu zice prea multe pentru ca probabil ii e jena sa intre-n vorba cu un oportunist analfabet. In sufletul lui, isi doreste sa fie in echipa



Mama Zmeilor

Este exact opusul imparatul. In primul rand, la ea e sigur ca e mama zmeilor. Apoi, a facut trei baieţi care e fiecare la casa lui, nu doua plangacioase si-o curva care stau pe capul lui, ca imparatul. Si ia hotarari bune si de una singura, n-are nevoie de o armata de viziri, dregatori, sfatuitori, etc.

Zmeul

 E un tip hotarat, energic si forţos. Probabil are un nas cat toate zilele, umbla neras, e paros si are palmele tabacite. Asta ce ne spune? Ca e un om care munceste! A tras din greu ca sa ajunga unde e – a ucis, a luptat, a umblat, a jefuit, s-a preocupat de cariera lui! Asa merg lucrurile pe taramul celalalt, acolo nu-ţi da nimeni un castel ca te cheama imparatul-nu-stiu-cum. E sigur ca Zmeul si-a cladit palatul cu mainile lui. Bine, o mai fi avut niste muncitori pe care i-a mancat dupa aia, dar sunt convins ca a stat cu ei acolo, pe capul lor, sa vada cum pun aia marmura in baie, sa nu-l traga-n piept si sa-l fure. Si mi se pare normal sa-i manance la sfarsit, stim cu toţii cum sunt muncitorii.
Mai stim ca are o mosie imensa, populata cu tot felul de jivine ticaloase. Chiar credeţi ca e usor de administrat asa ceva, sa-i ţii in frau pe toţi aia? Pai aia nu sunt prosti ca ţaranii imparatului, daca nu stai cu pleoapa pe ei… Deci, Zmeul e un bun gospodar, un bun cunoscator de oameni, un excelent strateg militar si un bun trezorerier.
Dar Zmeul e un tip cinstit in sentimente si cam fara noroc la femei. I-a venit varsta insuratorii, a stat, a analizat, a cercetat, si-a cautat nevasta. n-a gasit pe nimeni pe placul lui in propriul taram (ce s-alegi din jivinele alea?), deci s-a uitat la vecini. S-a indragostit de fata aia mica a imparatului (stie ce-i frumos, macar fizic, si nici nu incalca eticheta, ţinteste la acelasi rang) si a procedat in consecinţa, asa cum cerea tradiţia: a luat-o la el. Asa a facut si tac-su cu ma-sa, si bunicul lui, si strabunicul lui, la vremea lor. Asa e normal: clar, fara ascunzisuri, umblat cu soalda si alte prosteli. Pui problema direct: “Fa, te iubesc, te vreau! Treci incoace.” Si prostul chiar o iubeste: n-o forţeaza, n-o siluieste, e romantic, are o gradina cu trandafiri, o-nconjoara de bogaţii, ii face toate poftele. N-am auzit nici o poveste in care Zmeul s-o ţina pe prinţesa legata in beci, goala-pusca si sa vina s-o violeze cand are el chef, dupa cum ar merita. Peste tot citesc numai de caftane, covoare, tiare, bucate alese, matasuri fine, rochii, giuvaere, o ţine-n puf. Omul e familist si serios, nu-si uita indatoririle: se duce-n fiecare zi la munca si anunţa civilizat, cu buzduganul, cand vine acasa. Si toate astea pentru ea, ca sa n-o sufoce cu atenţie, sa-i lase spaţiu, sa fie libera, sa aiba matracuca timp sa-si faca unghiile, sa nu faca istericale ca, vezi doamne, a intrat peste ea in camera si-a vazut-o cu masca de castraveţi pe faţa.
Carevasazica, moldoveanca traieste in puf, ii face prostul toate poftele, si, in semn de mulţumire, ce face? Se amorezeaza de Fat-Frumos ca are parul mai ingrijit si tenul mai puţin acneic (vezi, n-ai vrut sa te culci cu Zmeul) si se hotaraste sa fuga cu el. Da’ mai intai incep sa se harjoneasca in pat, in patul pe care Zmeul cu mana lui il cioplise, din niste busteni taiaţi tot de el din padure, si-l carase-n carca pana la ultimul etaj al castelului, sa aiba japiţa peisaj cand se trezeste dimineaţa sub baldachin. Si prostii aia doi stau pana ii prinde Zmeul, caruia – in sfarsit! – i se aprind beculeţele.
Mai departe. Zmeul lupta corect, Fat-Frumos triseaza: bea apa vie de la un corb pe care-l mituieste, da cu peria, gresia, naframa; in fine, face tot ce poate sa lupte cat mai puţin si sa-i bage pe alţii la inaintare.
Din toate astea, eu pricep ca morala basmului romanesc e urmatoarea:
- daca esti un smecher metrosexual si stii sa profiţi de pe urma tonţilor incompetenţi ajunsi in poziţii de conducere, te aranjezi pe viaţa.
- daca esti o fiţoasa analfabeta si de bani-gata, ai toate sansele sa umble toţi dupa fundul tau si dupa averea lu’ tac-tu.
- daca esti un tip cinstit, muncitor si care lupta dupa reguli, pici de papagal.
Daca basmul romanesc ar fi avut macar o urma de dreptate, Zmeul i-ar fi rupt gatul lui Fefe cu doua degete, ar fi luat-o pe proasta aia, i-ar fi dat o bataie sora cu moartea si ar fi trimis-o racheta inapoi la tac-su acasa. Apoi si-ar fi strans armata, ar fi navalit pe taramul imparatului si i-ar fi facut prapad, ar fi violat, jefuit si ucis tot ce i-ar fi stat in cale, ar fi unit cele doua taramuri si si-ar fi facut harem bdsm din toate gagicile alea proaste ca noaptea. Pentru ca fiecare merita sa-si traiasca propriul basm.