joi, 3 noiembrie 2016

Cum ne intretinem calculatorul (PC-ul)



ÎNTREŢINERE  CALCULATOR

1. NOŢIUNI  GENERALE
    Componentele interne ale unui calculator degajă o cantitate importantă de căldură în timpul funcţionarii acestuia. Principalelele componente care produc căldură sînt transformatorul sursei de alimentare, procesorul, hardiscul, unitatea CD-ROM şi placa video. Unele din aceste componente au instalate nişte dispozitive de disipare a căldurii (ventilator sau radiator sau ambele), care îşi fac cu succes datoria mai ales dacă ele însele sînt bine întreţinute.
    Un alt factor care afectează disiparea căldurii produsă de calculator este praful care datorită atracţiei electrostatice şi gravitaţiei are tendinţa de a se acumula pe componentele interne ale calculatorului. Praful depus pe o suprafaţă (de exemplu pe placa de bază sau pe placa video) acţionează ca un izolator termic, reducînd schimbul de căldură între suprafaţa respectivă şi mediul înconjurător. Ca urmare suprafaţa respectivă nu va putea să transfere o parte din căldura către mediul ambiant şi este posibil ca piesa căreia îi aparţine suprafaţa în cauză să devină în timp instabilă în funcţionare.
    Mediul ambiant în care se află calculatorul are o importanţă deosebită în funcţionarea optimă a acestuia. Calculatorul este un aparat a cărui răcire se face cu aer adus din mediul înconjurător. Prinicipiul de atragere a aerului pentru răcirea componentelor interne ale calculatorului este foarte simplu. Sursa de alimentare este închisă într-o cutie metalică care este prevăzută cu multe fante. Ventilatorul sursei de alimentare este orientat în aşa fel încît să elimine aerul încălzit din interiorul sursei. În momentul în care ventilatorul sursei elimină aerul din interiorul ei se creează un efect de vid şi ca urmare prin fantele cutiei va intra aer din interiorul carcasei calculatorului, aer care şi el urmează să fie eliminat. Efectul de vid apare şi în interiorul carcasei şi ca urmare aerul care este atras de sursa de alimentare este înlocuit cu aer din exteriorul carcasei. Acest aer din mediul ambiant pătrunde în carcasă prin micile găuri care există pe panourile acesteia.
    Este indicat să păstrăm temperatura mediului ambiant din camera în care se află calculatorul la valori rezonabile, de pînă la 25 de grade Celsius. De asemenea nu trebuie să supunem calculatorul la variaţii mari de temperatură, pentru că există posibilitatea ca acestea să producă defectarea unora dintre componente, cel mai frecvent prin ruperea unor conexiuni ("lipituri") între piesele electronice care compun un circuit. De exemplu, dacă pe timp de iarnă avînd calculatorul oprit am uitat geamul deschis la camera timp de 1-2 ore şi temperatura a scăzut mult, este recomandat să lăsăm temperatura să revină la valori de peste 15-16 grade Celsius înainte de a porni calculatorul.
    Cu cît aerul din camera în care se află calculatorul este mai curat, cu atît calculatorul va funcţiona mai bine. Aceasta înseamnă că trebuie să aspirăm în mod regulat praful din cameră şi să nu permitem fumatul în aceasta. Atunci cînd ne hotărîm să punem aspiratorul, trebuie să avem închis calculatorul de cel puţin o oră pentru ca el să fie deja rece şi electricitatea statică acumulată de componente să fie minimă. Va trebui să acoperim cu saci de plastic atît calculatorul, cît şi monitorul şi perifericele (tastura, boxe, etc.). După ce am terminat lucrul cu aspiratorul, va trebui să aerisim bine camera înainte de a reporni calculatorul. Această măsura de precauţie este necesară deoarece în timpul funcţionarii aspiratorului o cantitate importantă de praf care se află în covoare se va ridica în aer şi o parte din ea nu va fi aspirată, rămînînd în suspensie. La repornirea calculatorului o parte din acest praf din aer va intră în carcasă şi se va depune pe componentele interne.
    
2. MATERIALE  NECESARE
    Pentru asigurarea unei întreţineri corecte a calculatorului avem nevoie de cîteva cîrpe de bumbac curate, uscate şi care să nu lase scame. De asemenea avem nevoie de o soluţie de detergent lichid care să fie compusă din apă şi săpun, sau un detergent folosit pentru spălarea vaselor. În fine este posibil să avem nevoie şi de o mică pensulă curată (nefolosită) şi moale care ne va ajuta să curăţăm praful din zone mai greu accesibile.
    Un accesoriu util este şi un aspirator (sau mai bine un miniaspirator) care să poată inversa fluxul de aer, adică să fie capabil să sufle aerul. Nu este indicat să ţinem dispozitivul prin care suflăm aerul (furtun, de ex.) foarte aproape de suprafaţa care trebuie curăţată, mai ales dacă viteza curentului de aer este mare.
    
 3. PRECAUŢII
    Un calculator care nu a fost curăţat de multă vreme poate avea la interior o cantitate mare de praf şi ca urmare este bine să ne luăm cîteva precauţii care să ne asigure că nu ne vom periclita sănătatea. Este bine să folosim nişte ochelari de plastic etanşi (de exemplu nişte ochelari de schi) pentru a evita să ne între praful în ochi. Dacă nu avem astfel de ochelari, trebuie pur şi simplu să închidem ochii atunci cînd suflăm praful de pe componente. De asemenea trebuie să evităm cît putem de mult să inhalăm o cantitate mare de praf.
    Atunci cînd suflăm cu ajutorul unui aspirator praful din interiorul carcasei sau de pe piesele calculatorului trebuie să facem operaţia respectivă în exteriorul casei sau pe balcon (pentru că acest praf să nu rămînă în încăperea în care se află calculatorul) şi de asemenea să fim atenţi la direcţia fluxului de aer, în aşa fel încît să nu inspirăm noi praful mobilizat de pe componente.
     
4. CURĂŢAREA  SUPRAFEŢELOR
    Toate suprafeţele murdare (panourile carcasei calculatorului, carcasa monitorului, etc.) trebuie mai întîi şterse de praf cu o cîrpă uscată şi abia apoi curăţate cu o soluţie de apă călduţă şi detergent lichid.
    Trebuie ţinut minte faptul că soluţia de apă călduţă şi detergent (sau apă şi săpun) nu se pune direct pe piesa curăţată, ci pe cîrpa cu care curăţăm. Pentru suprafeţele de plastic putem folosi şi alcool sanitar (spirt), care are avantajul că se evaporă foarte repede, dar care nu curăţă atît de bine ca soluţia de apă şi detergent lichid şi care are şi un miros specific care nu este foarte plăcut.
    Înmuiem o cîrpă în soluţia de detergent (în întregime sau doar o parte din ea) şi apoi stoarcem foarte bine cîrpa, în aşa fel încît să nu mai curgă apă din ea indiferent cît de tare o stoarcem. Ştergem cu cîrpa suprafeţele murdare şi apoi înlăturăm detergentul ("clătim") de pe suprafeţele respective cu ajutorul unei cîrpe curate înmuiată în apă şi foarte bine stoarsă. După aceea ştergem orice urmă de apă de pe suprafeţele curăţate, cu ajutorul unei cîrpe uscate.
     
5. ÎNTREŢINEREA  VENTILATOARELOR
    Funcţionarea optimă a sistemului de calcul, chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată, depinde în mare măsură de capacitatea diferitelor ventilatoare de a disipa căldura degajată de componentele calculatorului. Un ventilator nou îşi îndeplineşte funcţia cu succes, însă o dată cu trecerea timpului, randamentul său scade. Prinicipalele cauze pentru scăderea randamentului ventilatorului sînt acumularea de praf pe palelele elicei (care le îngreunează mişcarea) şi dispariţia lubrifiantului care asigură rotirea lină (fără sincope) a elicei. 
    Un ventilator care funcţionează normal emite un zgomot care îşi păstrează aceeaşi intensitate, ca un fel de zumzet (bîzîit) continuu. Un ventilator care nu mai merge bine are de asemenea un sunet caracteristic, sincopat, care nu are în pemanenţă aceeaşi intensitate, pentru că numărul de rotaţii pe minut variază destul de mult chiar pe perioade scurte de timp. Uneori zgomotul ventilatorului dispare pentru o perioadă de timp, semn că el s-a oprit din funcţionare. Ne putem da seama că un ventilator merge prost fie după zgomotul scos de el, fie dacă pornim calculatorul cu carcasa deschisă şi ne uităm la ventilator cu o lanternă.
    Ştergerea palelor elicei se face întîi cu o cîrpă uscată pentru a îndepărta praful şi apoi cu o cîrpă umezită în soluţie de detergent. Stoarcem bine cîrpa şi curăţăm murdăria de pe toată suprafaţa ventilatorului (elice şi casa elicei), după care ştergem ventilatorul cu o cîrpă uscată. Putem însă să ştergem direct palele cu o cîrpă umezita în apă, fără a mai folosi cîrpa uscată. De asemenea se poate folosi şi un tampon de vată umezit în spirt.
    Pentru lubrifierea ventilatoarelor calculatorului avem nevoie de ulei folosit în mecanica fină (de ex. cel folosit pentru ungerea componentelor ceasurilor mecanice). Un ventilator (indiferent că este cel de la sursa de alimentare, de pe răcitor sau cel de pe placa video) este compus dintr-o elice de plastic, care se învîrteşte fixată pe un ax. Rotirea este cu atît mai uşoară cu cît axul este mai bine lubrifiat (uns) cu ulei. Un ventilator nou are destul lubrifiant pentru a funcţiona optim un an de zile, însă cu trecerea timpului lubrifiantul dispare şi rotirea elicei ventilatorului devine din ce în ce mai grea, iar acest lucru se răsfrînge asupra funcţionarii procesorului, care nu mai este răcit suficient. Axul ventilatorului nu este vizibil, el fiind acoperit cu un mic dop de cauciuc, care este şi el ascuns vederii.
    Toate ventilatoarele au două etichete autocolante lipite pe părţi opuse ale porţiunii centrale a elicei, dintre care una este colorată mai viu şi este mai frumoasă, iar alta este colorată în culori mai şterse, fiind mai puţin atrăgătoare. Eticheta mai frumoasă acoperă partea elicei care se vede la exterior şi are o funcţie publicitară, ea acoperind doar o suprafaţă de plastic. Eticheta mai puţin atrăgătoare acoperă însă dopul de cauciuc pe care trebuie să-l scoatem pentru a avea acces la axul elicei. Înlăturăm eticheta fără a o rupe sau mototoli şi o punem bine, pentru că o vom pune la loc după ce ungem axul.
    Scoatem dopul de cauciuc cu ajutorul unei şurubelniţe cu cap plat şi subţire sau cu ajutorul unui briceag, a unei foarfeci, etc. Punem capul şurubelniţei la limita dintre marginea dopului de cauciuc şi porţiunea din plastic a elicei şi apoi tragem uşor în sus, iar dopul va ieşi. În compartimentul care apare vedem capul axului elicei peste care punem o picătură de ulei cu ajutorul unei pipete sau a unei seringi mici. O picătură este suficientă, nu este necesar şi nici indicat să punem mult ulei.
    Punem dopul de cauciuc la loc apăsîndu-l cu degetul şi apoi lipim din nou eticheta peste dop sau punem o bucată de bandă izolatoare (sau scoci), dacă lipiciul etichetei nu mai permite ataşarea ei. Apoi ţinem ventilatorul cu dopul în sus şi rotim de cîteva ori cu mîna elicea ventilatorului pentru a permite uleiului să pătrundă în jos pe toată lungimea axului. Punem ventilatorul de-o parte pentru o jumătate de oră înainte de a-l monta din nou, timp care permite uleiului să coboare pe ax şi să nu iasă pe lîngă marginile dopului atunci cînd manipulăm ventilatorul.
    Pentru ventilatoarele mici (cum sînt cele ale unor plăci video mai ieftine) care nu au dop de cauciuc deasupra axului lor, este esenţial să îl acoperim pe acesta din urmă fie cu eticheta autocolantă, fie cu o bucată de bandă izolatoare (recomandat) sau cu scoci dacă eticheta şi-a pierdut lipiciul. Eticheta sau bucata de scoci trebuie aplicate doar după ce am curăţat bine suprafaţa pe care urmează să le lipim. În nici un caz nu trebuie lăsat descoperit axul ventilatorului, pentru că în acest caz lubrifierea sa a fost în zadar, uleiul dispărînd în cîteva zile. Cantitatea de ulei folosită la lubrifiere nu trebuie să fie foarte mare, pentru că dacă punem prea mult ulei el va dezlipi eticheta de pe axul ventilatorului şi se va scurge în afară. De fapt în cazul ventilatoarelor fără dop de cauciuc este mai degrabă indicat să folosim un lubrifiant pe bază de pastă (de ex. vaselină), pentru că acesta este mai aderent şi nu riscăm să îl pierdem atît de uşor din cauza forţei centrifuge. Temperatura ridicată scade consistenţa pastei lubrifiante, ceea ce permite ungerea optimă a axului ventilatorului. Lubrifiantul-pastă se va evapora după un anumit timp şi va trebui aplicat din nou, dar chiar şi aşa durata de funcţionare corespunzătoare a ventilatorului este dublă faţă de lubrifianţii pe bază de ulei.
    
 6. ÎNTREŢINEREA  RĂCITORULUI PROCESORULUI
    Funcţionarea la capacitate maximă a procesorului, chiar şi în condiţiile în care temperatura ambiantă este ridicată, depinde în mare măsură de capacitatea răcitorului de a disipa căldura degajată de procesor. Un răcitor nou îşi îndeplineşte funcţia cu succes, însă o dată cu trecerea timpului randamentul răcitorului scade. Principalele cauze pentru scăderea randamentului răcitorului sînt acumularea de praf (pe radiator şi pe ventilator) şi dispariţia lubrifiantului care asigură rotirea uşoară a palelor ventilatorului.
    Praful acţionează nefast asupra răcitorului prin două mecanisme. El se depune pe palele ventilatorului şi face ca acestea să se rotească mai greu, dar se depune şi pe structura lamelară a radiatorului, îngreunînd schimbul de căldură dintre aceasta şi mediul exterior.
    Radiatorul se curăţă uşor de praf folosind o cîrpă uscată şi subţire, de exemplu o batistă, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatorului şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Putem folosi şi o pensulă de pictură (nefolosită pentru pictat) pentru a curăţa de praf anumite zone ale radiatorului. Curăţarea ventilatorului şi lubrifierea axului elicei se fac aşa cum a fost prezentat în secţiunea de întreţinere a ventilatoarelor.
    Întreţinerea răcitorului este bine să fie făcută la intervale regulate, dar oricum cel puţin o dată la 6 luni, pentru a fi siguri că elicea ventilatorului poate să menţină numărul de rotaţii pe minut necesar pentru răcirea adecvată a procesorului. Ea poate fi făcută şi fără a demonta radiatorul, cu alte cuvinte este posibil să demontăm doar ventilatorul şi să facem procedurile de întreţinere ale radiatorului (curăţarea de praf) păstrîndu-l pe acesta montat peste procesor.
    
7. ÎNTREŢINEREA  PROCESORULUI
    Procesorul nu necesită o întreţinere propriu-zisă, dar este bine să-l demontăm dacă dorim să fim siguri că transferul de căldură între el şi radiator este maxim. Pasta termoconductoare, cea care asigură transferul termic, este supusă la temperaturi foarte mari şi ca urmare este posibil ca în timp calitatea ei să să se degradeze, lucru care poate avea consecinţe nefaste asupra funcţionării procesorului. Înlocuirea pastei termoconductoare este o operaţiune extrem de simplă. Va trebui să ştergem pasta termoconductoare veche de pe suprafaţa procesorului şi a bazei radiatorului cu o cîrpă uscată şi apoi să curăţăm ambele suprafeţe cu ajutorul unei cîrpe îmbibate (şi bine stoarse) în spirt. În final ştergem bine cu o cîrpă uscată ambele suprafeţe. Trebuie să fim atenţi să nu apăsăm tare pe procesor în timpul operaţiei de curăţare.
    Montăm procesorul în soclu şi aplicăm o picătură de pastă termoconductoare (din seringa furnizată împreună cu răcitorul) pe suprafaţa lui. Împrăştiem cu delicateţe picătura de pastă într-un strat omogen pe toată suprafaţa procesorului cu ajutorul degetului arătător învelit într-o bucată de plastic (pungă, mînuşă) şi înlăturăm pasta care a depăşit marginile procesorului. După această operaţiune putem să montăm răcitorul peste procesor.
     
8. ÎNTREŢINEREA  PLĂCII  VIDEO
    Plăcile video (PV) moderne sînt componente de a căror funcţionare la parametri maximi depinde performanţa generală a calculatorului. Ele au procesoare grafice (GPU-VPU) din ce în ce mai puternice, care degajă din ce în ce mai multă căldură. Înlăturarea căldurii se face cu ajutorul unor radiatoare (aşezate atît pe GPU cît şi pe memoria de pe PV) şi a unui ventilator pentru GPU.
    Placa video este uşor de demontat, ceea ce face ca întreţinerea ei să nu fie dificilă. Ventilatorul PV este fixat prin nişte şuruburi pe radiatorul de pe GPU. Pentru a le deşuruba trebuie să avem la îndemîna o şurubelniţă cu un cap ceva mai mic. După deşurubare deconectăm cablul de alimentare al ventilatorului, cablu care este fixat într-o priză de pe PV. Unele ventilatoare sînt acoperite cu un grilaj (mască) asemănător cu cel prezent la răcitoarele procesoarelor, pe care trebuie să-l înlăturăm prin deşurubare înainte de a putea să demontăm ventilatorul. Radiatorul de pe GPU şi cele de pe memorii sînt de obicei lipite de acestea, deci nu este indicat să încercăm să le înlăturăm.
    Suflăm cu aer PV pe ambele părţi pentru a îndepărta praful de pe ea şi eventual folosim şi o cîrpă uscată sau o pensulă pentru a curăţa anumite porţiuni ale ei pe care praful a rămas aderent.
    Radiatorul se curăţă de praf folosind o cîrpă uscată şi subţire, de exemplu o batistă, pe care o introducem cu grijă în spaţiile dintre lamelele radiatoarelor (de pe GPU şi memorii) şi o mişcăm într-o parte şi în alta. Curăţarea postamentului radiatorului (porţiunea care acoperă procesorul grafic) trebuie făcută cu delicateţe, fără a apăsa tare, pentru a nu deteriora procesorul. Putem folosi şi o pensulă de pictură pentru a curăţa de praf anumite zone ale radiatoarelor. Curăţarea ventilatorului şi lubrifierea axului elicei se fac aşa cum a fost prezentat în secţiunea de întreţinere a ventilatoarelor.
    Răcitoarele ("coolers") de pe plăcile video sînt de multe ori principalele responsabile de funcţionarea necorespunzătoare a acestora. Un răcitor care nu a fost curăţat timp de 3 - 6 luni va duce la supraîncălzirea cipsetului grafic şi în consecinţă la deteriorarea performanţei acestuia, în special în cursul aplicaţiilor grafice intensive (jocuri 3D, etc.). Din cauza faptului că ventilatoarele de pe PV cu performanţa obişnuită sau medie sînt de cele mai multe ori de mici dimensiuni, ele îşi vor pierde destul de uşor lubrifiantul şi nu vor mai fi capabile să se rotească cu numărul de rotaţii pe minut necesar pentru răcirea corespunzătoare a cipsetului. Un ventilator care are nevoie de lubrifiere scoate un sunet sincopat (cu întreruperi) şi nu unul constant (zumzet).
    În condiţiile în care ventilatorul PV se roteşte foarte încet, plasticul din care este construită PV se va supraîncălzi şi va emite un miros caracteristic de ars, chiar dacă nici una din componentele electronice de pe ea nu s-a ars la acel moment. Dacă nu vom demonta ventilatorul de pe PV pentru a-l curăţa de praf şi a-l lubrifia, atunci avem toate şansele ca PV să devină inutilizabilă, pentru că mai devreme sau mai tîrziu una din componentele electronice principale (cipsetul sau modulele de memorie) nu va mai rezistă la temperatura crescută şi se va arde cu adevărat. MunteAlb recomandă curăţarea răcitorului (radiator + ventilator) plăcii video o dată la 3 luni sau mai des, în funcţie de cît de bună este retenţia lubrifiantului. Este esenţial ca după lubrifierea ventilatorului să acoperim axul lui cu eticheta autocolantă, pentru că dacă nu o vom face, tot uleiul pe care l-am pus se va pierde în cîteva zile din cauza evaporării şi a acţiunii forţei centrifuge. În cazul în care eticheta autocolantă şi-a pierdut lipiciul, o putem înlocui cu o bucată de bandă izolatoare (recomandat) sau cu scoci.
    Pentru ventilatoarele mici fără dop de cauciuc este recomandată folosirea unui lubrifiant pe bază de pastă, cum este vaselina, care nu se pierde atît de repede, pentru că se evaporă mai greu şi este aderentă. Se ia cu vîrful unui ac o cantitate mică de lubrifiant şi se unge axul ventilatorului, după care se trage uşor de elice înspre exterior de cîteva ori, pentru a împrăştia lubrifiantul pe toată lungimea axului. Apoi se învîrt palele de 2-3 ori. Chiar dacă palele se mişcă greu, nu trebuie să ne facem probleme, deoarece temperatura crescută din timpul funcţionării plăcii video va scade consistenţa pastei şi palele se vor roti la viteză maximă. Şi în acest caz nu trebuie să uităm să aplicăm eticheta sau banda izolantă deasupra axului ventilatorului. Putem folosi ca lubrifiant orice pastă medicinală sau cosmetică, pentru că acestea conţin în cantităţi mari lanolină şi parafină. Un ventilator fără dop căruia i s-a aplicat pasta lubrifiantă funcţionează corespunzător o perioadă dublă faţă de unul căruia i-a fost aplicat un lubrifiant lichid.
   
 9. ÎNTREŢINEREA  PLĂCII  DE  BAZĂ, A  PLĂCILOR  DE  EXTENSIE  ŞI  A  MEMORIEI  RAM
    Placa de bază (PB) trebuie suflată cu aer pe ambele părţi, pentru a îndepărta praful acumulat la suprafaţa ei. Este posibil ca o parte din praf să rămînă aderent la suprafaţă în unele locuri (sloturi PCI, sloturi ale modulelor de memorie, etc.) şi acesta va trebui îndepărtat cu o cîrpă uscată sau cu o pensulă. Cablurile de conectare a componentelor calculatorului (cablurile IDE, de ex.) trebuie şi ele şterse de praf.
    Una din componentele cipsetului PB şi anume cea numită "NorthBridge" este răcită fie cu un radiator, fie cu un răcitor complet (radiator şi ventilator). Pentru întreţinerea acestora se procedează aşa cum a fost explicat mai sus.
    Plăcile de extensie sînt plăcile introduse în sloturile PCI (modem, placă de reţea, etc.) şi la fel ca PV ele trebuie curăţate de praf prin suflare şi eventual cu ajutorul unei cîrpe uscate. Modulele de memorie trebuie şterse de praf cu o cîrpă uscată.
     
10. ÎNTREŢINEREA  UNITĂŢILOR  DE  STOCARE
    Hardiscul, unitatea CD-ROM şi unitatea de dischetă trebuie şterse de praf la exterior cu o cîrpă uscată.
    Funcţionarea unităţii CD-ROM este uneori afectată de acumularea de praf la interior (mai ales dacă folosim discuri murdare, pline de praf), care se depune pe lentila mecanismului de citire a discurilor. Există nişte CD-uri speciale care permit curăţarea lentilei respective. În mod normal nu este necesar să folosim aceste discuri speciale, pentru că unitatea funcţionează bine timp de cel puţin 1,5-2 ani de folosire intensivă, după care este recomandat să o înlocuim cu o unitate nouă.
    Unitatea de dischetă este una din componentele care acumulează pe parcursul timpului mult praf la interior, indiferent dacă o folosim sau nu. Acest lucru se întîmplă din cauza prezenţei fantei de introducere a dischetelor, prin care intră mult praf chiar dacă fanta este acoperită de un volet protector. Unitatea se poate demonta foarte uşor, pentru că panoul frontal din plastic şi partea superioară a carcasei metalice nu sînt fixate cu şuruburi, ci au nişte ghidaje care se încastrează în nişte găuri şi astfel putem curăţa praful din interiorul unităţii. Aceste unităţi sînt însă atît de ieftine, încît după 1,5-2 ani de folosire intensivă este mai bine să cumpărăm o unitate nouă, dacă cea pe care o avem nu mai funcţionează corespunzător.
     
11. ÎNTREŢINEREA  SURSEI  DE  ALIMENTARE
    Sursa de alimentare este componenta care, în caz că nu este întreţinută periodic, poate afecta cel mai mult funcţionarea calculatorului. Mulţi utilizatori ai calculatoarelor se plîng de faptul că sursele ieftine nu sînt fiabile şi că se defectează mai devreme sau mai tîrziu. Ei recunosc totuşi că nu au acordat atenţie faptului că sursa de alimentare trebuie întreţinută corespunzător pentru a avea randament maxim şi de durată. Nu trebuie însă pierdut din vedere faptul că şi sursele scumpe trebuie întreţinute, pentru că şi ele sînt afectate de praf şi căldură. Este posibil că sursele scumpe să fie mai tolerante la lipsa de întreţinere, însă în timp şi ele îşi vor pierde din funcţionalitate dacă nu sînt curăţate.
    Sursa este compusă în principal dintr-un transformator, care are rolul de a prelua curentul electric alternativ de 220 V provenit de la priza de perete şi de a-l transforma în curent continuu de diferite voltaje, pentru alimentarea componentelor calculatorului. Transformatorul se încălzeşte foarte tare în timpul funcţionării şi pentru răcirea lui se foloseşte un ventilator care elimină în permanenţă aerul cald din cutia sursei.
    Temperaturile înalte şi praful duc cu timpul la defectarea ventilatorului şi în consecinţă funcţionarea sursei de alimentare este perturbată. La sfîrşitul unui an de funcţionare este foarte posibil ca ventilatorul sursei să îşi piardă o mare parte din lubrifiant şi palele elicei să fie pline de praf. Ca urmare zgomotul scos de ventilator va deveni sincopat (se opreşte, porneşte iar, etc.), iar dacă ne uităm cu lanterna putem vedea ca palele se învîrtesc greu. Uneori este posibil ca ventilatorul să nu înceapă să se învîrtă atunci cînd pornim calculatorul sau să se oprească după un anumit timp. Sursa va emite un miros caracteristic, de ars şi acesta este semnul cel mai evident că trebuie să închidem calculatorul şi să curăţăm sursa sau să cumpărăm una nouă. Prezenţa mirosului de ars nu înseamnă că sursa s-a ars şi nu mai poate funcţiona. Dacă o curăţăm în mod corespunzător ea va funcţiona bine.
    Marea dilemă legată de întreţinerea surselor de alimentare este dată de faptul că pentru a le curăţa complet trebuie să le deschidem, şi în acest fel rupem sigiliul producătorului. Dacă nu le curăţăm la timp ele se vor strica, iar dacă vrem să le curăţăm, vom pierde garanţia oferită de producător. Fiecare posesor de calculator trebuie să decidă singur dacă îşi asumă riscul de a pierde garanţia. Este recomandat ca sursa de alimentare să fie deschisă şi curăţată de personal specializat de la un service pentru calculatoare. Deschiderea sursei de alimentare este prezentată aici doar în scop informativ, fiecare utilizator care o pune în practică asumîndu-şi responsabilitatea personală pentru deschiderea sursei şi curăţarea ei la interior.
    Există şi posibilitatea să efectuăm o curăţire parţială a sursei fără a o deschide. Pentru aceasta suflăm cu aspiratorul aer prin fantele cutiei în care se află sursa şi astfel eliminăm o parte din praful aşezat pe piesele din ea. Cu acest procedeu nu rezolvăm însă cele mai importante probleme şi anume curăţarea palelor ventilatorului şi lubrifierea axului acestuia.
    Cutia sursei este alcătuită din două părţi metalice încastrate şi ataşate prin şuruburi. Înlăturăm şuruburile de la partea superioară a cutiei şi scoatem "acoperişul" acesteia. Pe tot parcursul manevrelor următoare este indicat să nu atingem piesele sursei de alimentare. În acest moment putem "sufla" aer peste componente pentru a înlătura praful. Deşurubam ventilatorul şi îl scoatem din cutie atît cît putem, el fiind fixat printr-un cablu care nu se poate deconecta. Aplicăm procedurile cunoscute de întreţinere a ventilatorului (curăţare de praf şi lubrifiere) după care remontăm cutia sursei.
     
12. PERIODICITATEA  PROCESULUI  DE  CURĂŢARE
    Procesul de curăţare a componentelor interne trebuie repetat periodic, dar nu este nevoie să demontăm complet calculatorul decît cel mult o dată la 6 luni pentru a-l curăţa de praf în mod temeinic. Periodicitatea întreţinerii unui calculator este în anumite limite o materie de preferinţă personală, însă nu trebuie uitat că un calculator bine întreţinut funcţionează mai bine decît unul care este neglijat d.p.d.v al curăţeniei.
    Este indicat ca o dată la 3 luni (sau mai frecvent, în funcţie de mediul ambiant în care se află calculatorul) să deschidem carcasa calculatorului şi să suflăm aer peste componente pentru a le curăţa de praf. Unele componente (placă video, de ex.) pot fi demontate şi curăţate foarte uşor. Putem de asemenea să ştergem de praf unităţile de stocare fără a le demonta. Ventilatoarele trebuie curăţate de praf şi eventual lubrifiate o dată la 3 luni.